Romania s-a afla in situatia de a fi monitorizata de alte tari si de a i se cere sa faca reforme economice radicale inca dinaintea infiintarii FMI. Eram pentru Europa cam ceea ce este astazi Grecia. Atat ca pe atunci notiunea de „speculatori financiari” nu era des intalnita. „Consiliul Societatii Natiunilor va organiza o colaborare tehnica consultativa cu guvernul roman in vederea stabilirii unui program de restaurare economica si financiara”. Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, intre Romania si SNU prin care expertii Natiunilor Unite monitorizau fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti.
Condusa prost si atunci, Romania inregistrase in anii anteriori (1916-1922) un deficit bugetar de 11 miliarde lei. Datoriile externe ale Romaniei catre Franta, Anglia, SUA, Italia, Belgia, au fost “rezolvate” prin lansarea „imprumutului de stabilizare” la banci din strainatate, la costuri uriase.
Pentru garantarea rambursarii acestor bani, s-a concesionat, la 1 iulie 1929, fabricarea chibriturilor catre firma suedeza Svenska Tradsticke Aktiobolaget. Intrucat banii nu ajungeau, alte trei imprumuturi au fost contractate in perioada 1930-1932.
Primul, stabilit in 1930, cu firma americana International Telephone and Telegraph Corporation, a fost urmat de concesionarea pe zece ani a retelei telefonice. Ca asta-i viata. Cand esti la ananghie, ti se ia nu doar umbrela, ci si ciorapii, batista si lenjeria intima.
La 10 martie 1931 a fost negociat, la Banque de Paris et de Pays-Bas si la alte banci, imprumutul de dezvoltare cu un total de 53 milioane dolari S.U.A. In plus, Romania a concesionat catre o societate suedeza, refacerea si constructia de sosele in Romania.
In sfarsit, in 1932 a fost lansat un imprumut de 75 milioane franci elvetieni pentru acoperirea in devize a leilor intrati in circulatie.
- Ce masuri a luat Guvernul de atunci?
Criza din 1929-1933 a dus la cresterea pretului la produsele agricole. Foarte multi mici proprietari s-au aruncat sa ia credite de la banci, ca sa se dezvolte. Ei au imprumutat bani de la bănci ori de la persoane particulare cu care au cumpărat maşini agricole, animale de rasă, seminţe selecţionate sau au plătit forţa de muncă închiriată. Pana si cei mai săraci dintre săteni au împrumutat bani dar pentru a cumpăra alimente în perioadele critice ale anului, în lunile de dinaintea recoltării, când rezervele lor din recolta precedentă erau epuizate, pentru care au plătit, un DAE de până la 50%.. Odată cu scăderea preţurilor produselor agricole toţi aceşti ţărani datornici au devenit insolvabili.
Vazand ca problema e generalizata si capata proportii ridicate, Statul a pus in practica masuri fiscale de sprijin a exporturilor de cereale, promovand legile de conversiune a datoriilor agricole din 1932 si 1933, si respectiv legea asanarii datoriilor agricole, din acelasi an.
Diminuarea preţului pământului a fost atât de mare încât, în foarte multe cazuri nu mai acoperea valoarea creanţei restante.
- Agricultorii au fost salvati, dar cu pretul falimentelor bancare
În plus, deposedarea debitorilor de averea avută în proprietate era foarte riscantă. Erau multi si cand se trezeau cu executorul la usa, isi pierdeau brusc bunele maniere. Statul a emis patru legi de conversiune a datoriilor agricole. Cea din 7 aprilie 1934, reducea datoriile agricole şi urbane la un cuantum de 50% şi la plata lor eşalonată în decurs de 17 ani, cu o dobândă de numai 1% pe an.
Măsura a salvat pe agricultori de la faliment, dar multe banci au inregistrat pierderi masive si au crapat.
Astfel, dacă la bilanţul din 31 decembrie 1930 fuseseră înregistrate 1 122 bănci comerciale, cu un capital social de 16 980 milioane de lei, la 31 decembrie 1941 numărul lor scăzuse la 272, iar capitalul social la 7 500 milioane de lei. Nu numai că prin aplicarea legii de conversiune din 7 aprilie 1934 organizaţia bancară a României a primit o lovitură violentă, dar, în acelaşi timp, ea a exclus total populaţia de la credite. Mitiţă Constantinescu (azi o celebra sala in BNR) scria prin 1943, că, după conversiune, milioane de ţărani şi de muncitori nu mai găseau nicăieri credite pentru rezolvarea celor mai elementare probleme ale lor.
- In materie de somaj- acorduri pentru a-i primi pe romani la munca in strainatate
Pentru a atenua şomajul, în anul 1930, România a semnat cu Franta un acord prin care Hexagonul se angaja să primească la muncă pentru exploatare de păduri, pe o perioadă nedeterminată de timp, mai multe mii de cetăţeni români. Acordul a funcţionat şi în perioada de după criza economică, însă anul de vârf a fost 1931, când Franţa a acceptat 14 704 persoane astfel că măsura nu a putut diminua decât într-o măsură nesemnificativă rata şomajului din România acelei perioade.
- Exportatorii au primit prime si subventii, fiind stopat importul produselor care puteau fi fabricate in tara
Practic, exportatorii primeau prime de export, erau incurajati prin subventii sa cultive plante industriale, Statul instituind chiar monopoluri in ceea ce priveste aprovizionarea si desfacerea produselor agricole. Izbucnirea crizei economice din 1929-1933 a dus insa la scaderea productiei industriale, cu exceptia exploatarii petrolului, si a preturilor la produsele agricole si industriale, cresterea numarului de someri. Circa 10 000 intreprinderi de diverse categorii au fost declarate falimentare. in 1932, cand criza a atins apogeul in Romania, valoarea productiei industriale a scazut cu 50% in ansamblul economiei. Singura ramura care a continuat sa aiba cresteri de productie a fost cea petroliera. Masurile luate de Guvern au avut caracter protectionist – tarife vamale, prime de export, scaderea importului de produse ce puteau fi fabricate in tara, finantarea obiectivelor industriale, diversificarea productiei prin aparitia unor produse noi (cu focus pe industria optica si acustica).
S-au pus bazele industriei electrotehnice, care producea articole de inalt nivel tehnic, precum becuri, transformatoare, aparate radio, motoare electrice. De asemenea, statul, prin comenzile sale, destinate, in mare masura, apararii nationale, si-a adus contributia la refacerea economiei.
Felicitari! Excelent articolul.
interesant…
interesanta istoria
acum sunt alte vremuri, dar nu este exclus sa fim nevoiti sa concesionam, sa vindem companiile strategice: transelectrica, hidroelectrica, infrastructura si alte obiective, daca nu avem cum sa platim datoriile
primele semne ca intram in incapacitate au venit
nu se mai platesc datoriile
http://sitedebani.blogspot.com/2010/02/amanarea-datoriilor-fiscale-in-2010.html
ajungem sa facem ce a facut si Ceausescu
vom exporta valoare pentru a face rost de valuta si vom strange cureaua pana nu mai putem
cam acolo se ajunge daca mai mergem cu deficit atat de mare, care este nefinantabil
[...] prin care era monitorizat fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti, scrie Dan Popa pe blogul lui. This entry was posted on Saturday, February 13th, 2010 at 12:11 and is filed [...]
Excelent materialul, pacat ca multi dintre actualii… n-au deschis o carte de istorie de cand erau printr-a 5-a…
“Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, intre Romania si SNU prin care expertii Natiunilor Unite monitorizau fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti.”
Cred ca va referiti la expertii Societatii Natiunilor (Liga Natiunilor). Organizatia Natiunilor Unite a fost fondata in 1945.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C5%A3ia_Na%C5%A3iunilor_Unite
[...] Romania s-a afla in situatia de a fi monitorizata de alte tari si de a i se cere reforme economice radicale inca dinaintea infiintarii FMI. Eram pentru Europa cam ceea ce este astazi Grecia. „Consiliul Societatii Natiunilor va organiza o colaborare tehnica consultativa cu guvernul roman in vederea stabilirii unui program de restaurare economica si financiara”. Asa suna articolul al doilea din Acordul semnat in 1933 la Geneva, prin care era monitorizat fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti, scrie Dan Popa pe blogul lui. [...]
si cu miturile ce ziceau ca ro. avea cea mai tare moneda din parcare ce facem
[...] prin care era monitorizat fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti, scrie Dan Popa pe blogul lui. Citeste mai mult pe [...]
Romania intotdeauna a avut politicieni de doi bani. Numai ca tzucalarii care au scris istoria oficiala au avut grija sa faca din citiva mari barbati de stat. Si in general tot ce s-a intimplar bun Romaniei s-a datorat altora, care au incercat sa ne civilizeze si sa ne organizeze. Unde ati mai pomenit in Europa civilizata a secolului trecut rascoala taraneasca DIN CAUZA FOAMEI ?
Da, dar dacă nu l-au citit pe von Mises şi n-au avut anarho-capitalişti, degeaba!
Lăsând gluma la o parte, cu o contracţie a consumului de circa 40% în 2009, e greu de ştiut cum vom relansa economia, mai ales că politica economică a guvernului produce cu veselie şomeri.
Protecţionism nu-ţi mai poţi permite, ca membru al UE şi al OMC, iar între un milion şi două milioane de români lucrează afară, permanent sau sezonier. Faţă de ăia 14 mii şi ceva de “ţapinari” e un salt! Cantitativ, dar mai ales calitativ. Pentru că nici acum nu avem forţă de muncă de calitate în domenii precum construcţiile sau industria. Încearcă să găseşti un sudor în medii protejate!
Atunci problemele au fost stinse de război, şi apoi de naţionalizare. Acum ce facem? Că nimeni nu pare a avea idee de ce-i de făcut. Şi nici ăia de la FMI nu sunt mai mintoşi…
1. E simplu dar dureros ce e de facut. In primul rand punem guvern de tehnocati sustuinut de PDL si aliati, apoi dam afara 100000 bugetari, apoi ne imprumutam si mai mult pt investitii si mai ales rezolvam cat mai mult sa creasca absorbtia fondurilor structurale apoi reducem fiscalitatea macar pt investitorii straini si apoi ne trezim din recesiune intr-un booming similar celui care a urmat crizei din 30 in RO.
2. @DAN POPA- draga domnule Popa la fel de interesant ar fi sa descrieti si cum RO a iesit fulminant din criza in perioasda interbelica, cu ce bani s-a construit Micul Paris, pe ce pedale a apasat guvernul respectiv in acei ani de aur ai tarii
Dar cine spune că România a ieşit “fulminant” din criză? După depresia din 29-33 nicio ţară n-a recuperat şi n-a ajuns la nivelul din 1929. Germanii au scos problemele în exterior, prin război, pentru că măsurile intervenţioniste începeau să-şi atingă limitele. În SUA se admite că ieşirea din criza din 29-33 a avut loc prin 43-44. Aşa că vreau să ştiu şi eu pentru cine produci, dacă lumea nu are bani să cumpere? Şi de ce ar veni unii să producă aici, dacă la nivel global se restrânge consumul? Ce cai verzi pe pereţi visăm?
Exceptional, Dane! Un articol demn de Magazin Istoric! cei de acolo dau tot felul de prostii din arhivele BNR, ca BNR-ul le e sponsor. chestii din astea ar fi si mai misto si mai utile.
@Harry Puf
Cred ca ai inversat ordinea cuvintelor.
Dam afara 100000 de PDL-ei si lasam tehnocratii sa conduca.
@multumesc de aprecieri, Moise.
[...] prin care era monitorizat fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti, scrie Dan Popa pe blogul lui.By economie.hotnews.ro Yaab No tags for this [...]
[...] prin care era monitorizat fiecare pas facut de autoritatile fiscale romanesti, scrie Dan Popa pe blogul lui.By economie.hotnews.ro Yaab No tags for this [...]
[...] Cum a fost finantat deficitul bugetar in timpul crizei interbelice? In 1929, guvernul a contractat un “imprumut de stabilizare” in valoare de 100.7 milioane dolari (16.8 mld. lei) la o dobanda reala de 8.98% pe an, Romania garantand aceasta suma cu veniturile monopolurilor statului. Mai multe detalii despre acest subiect gasiti aici. [...]