Zbor in seara asta la Sibiu pentru evenimentul care va avea loc maine acolo. Am ajuns la Aeroport ca ardeleanu` prost, mai repede cu vreun ceas jumatate si acum stau si ascult mesajele care se transmit prin sistemul audio al Aeroportului. Aflu ca n`am voie sa aduc din strainatate produse de origine animala, ca daca vreau sa ma intorc in Bucuresti am la dispozitie autobuz si tren si ca doamna Nitoiu tre` sa se prezinte la Poarta 1. Mai aflu de la un domn care vorbeste infernal de tare la telefon, ca problema facturilor se va rezolva. O sa emita altele, anulandu-le pe cele cu sume mici. Omul era haios. Zicea ca maine se vede cu Nashul, simtind nevoia sa traga cu ochiul cand a pronuntat “Nashul”, ca si cand ala cu care vorbea era acolo langa el.
Un alt tip incearca sa ii traduca unui domn englez (dupa vorba, dupa port) din “Catavencu” . Englezul zambeste da` mai degraba amabil decat ca semn ca s`a prins de poantele traduse de romanul care radea de doua ori. O data cand le citea pentru el si a doua oara dupa ce i le traducea.
In Billa (magazinul din incinta Aeroportului) sunt fix 3 oameni. Vis a vis de mine, o blonda (la propriu) sta de peste 20 de minute cu telefonul lipit de ureche, dar nu scoate o vorba. Ori a paralizat in pozitia asta, ori asculta o caseta motivationala, ori cel cu care vorbeste ii citeste un roman. Ori pur si simplu asa ii place ei sa stea in aeroporturi, sa para ca are activitate.
Azi am facut la HotNews o intalnire online cu Claudiu Cercel, adjunctul de la BRD. Omul e foarte placut si are cateva idei despre cum va evolua piata online, foarte interesante. Am uitat sa ii spun ca ieri seara pe la 20 m`au sunat angajatii lui sa imi aminteasca de faptul ca datorez BRD una suta euro. E o restanta pe care o rostogolesc din lene luna de luna. Ei ma suna, eu le promit ca in data de 5 (habar nu am de ce fix data de 5) o s`o achit, ei imi multumesc frumos si la finele lunii urmatoare iar ma suna. Ma gandesc ca in februarie sa le fac o surpriza. Le spun “Bai, ca sa nu ma mai sunati oi, notati`va undeva ca stiu de suta de euro si ca in data de 5 martie (sanchi!) o s`o achit”. Oare i`as surprinde?
A aterizat cursa de Tel Aviv. Ma gandesc sa las sa`mi scape o hartie de un leu.
Noah, veni si cursa de persoane de la Cluuuj. Oameni relaxati care rad si mananca banane. Noah mah, aishtea`s de`ai mei, tzucu`v`as!
Mai am 30 de minute pana la imbarcare. Ma duc. Ne auzim mai tarziu.
cunosc senzatia, eram in aceeasi ipostaza, doar ca eram intr-o escala (dintr-o cursa internatioanala catre una interna), mai bine de doua ore in aeroport, ascultand anunturile (uneori sunand ca intr-o gara cfr), la un moment dat am ajuns sa postez anunturile pe facebook, un proiect de succes, avand foarte multe comentarii la postari.
ar trebui sa infiintam un ONG pentru dezvoltarea aeroportului (curse interne)
Dar te-ai plictisit rau, nu gluma…
ce blog de cacat