Treaba e simpla. De cand e lumea lume si TVA`ul, TVA, Fondul Monetar International stie un singur lucru: taierea cheltuielilor. Nu are mari dileme, strategia lui e cristalina ca Ozana lui Creanga. Pana la urma, e treaba Fondului ce stie, ce crede si ce aplica. FMI are sacul cu bani si daca vrei sa te alegi cu un imprumut, respecti conditiile celui care te crediteaza.
Notez insa in treacat faptul ca in trecut, FMI a dat mari chixuri in mai multe regiuni ale lumii. Adica programele impuse de Fond au generat crize urate de tot, ne-vindecand economiile, ci imbolnavindu-le si mai tare.
In Romania, s`a recurs la FMI din cauza prostiei guvernantilor. Aveau calcule atat de proaste incat la finele lui 2008, vorbeau de crestere de 4% in 2009. Cand au vazut cat sunt de prosti si ca socotelile lor nu fac nici cat o cepa degerata, au socotit ca le trebuie bani. De unde sa se imprumute ieftin, daca nu de la FMI? Romania s`a comportat in acest caz, prosteste. A vrut musai cei mai ieftini bani, care veneau insotiti de cateva conditii clare. “Taiati cheltuielile!” era cea mai importanta.
Pe vreme de criza, reducerea cheltuielilor nu inseamna in mod necesar un medicament.
Poate ca ideea acceptarii unui deficit public ridicat era mai buna. Investitii publice cat mai mari care sa ocupe forta de munca eliverata din cauza crizei, investitii cu efect multiplicator care sa te scoata din prapastie…poate ca se putea gandi si o alta varianta. Acum insa e prea tarziu.
Guvernul Boc a facut un buget al iesirii din criza, insa al iesirii cu picioarele inainte. Renuntarea la impozitul de 3 % pe venitul microintreprinderilor, renuntarea practic la notiunea de microintreprindere este cea mai tembela decizie economica. Teama mi`e ca puteam sa`l avem la Finante si pe Barack Obama, ca tot aia era. Ce zice FMI e sfant, ca altfel nici bani de pensii si salarii nu avem. Repet, din cauza imbecilitatii celor care conduc politica fiscala si monetara si care visau la inceputul lui 2009 cai verzi pe pereti.
Fondul ne va da bani, fara indoiala. Urmatoarele transe nu sunt in pericol. In fond, FMI este un fel de Casa de Ajutor Reciproc. Cum o sa vina sa spuna unuia dintre membri ca nu`l imprumuta? Insa pentru asta, Romania trebuie sa isi asume masuri extreme. 1000. 000 de someri in plus, aplicarea unui impozit pe profit de 16 % la firmele care si`au construit un business pe alt nivel al impozitului si care acum isi vad ruinate afacerile, ca si multe alte masuri luate ma fac sa cred ca in mintea Domnului Emil Boc, domneste haosul. Asa cred eu ca stau lucrurile. In Fond si la urma urmei.
P.S.
Keynes (unul dintre nasii FMI) se temea ca dupa Razboi, va veni recesiunea. Asa ca s`a gandit sa infiinteze un Fond International care sa gestioneze stabilitatea mondiala. Keynes era ingrijorat de faptul ca sefii statelor vor lua masuri fiecare dupa cum il va taia capul, ceea ce ar amplifica starea de rau economic. In particular, era ingrijorat de faptul ca unele economii isi vor devaloriza intentionat monedele, provocand ceea ce se cheama “devalorizare competitiva”. Ei bine, unul din motivele pentru care Keynes a imaginat FMI a fost pentru a nu permite acest lucru, (castigul unei economii pe seama alteia). Dar mai era un motiv pentru care FMI a fost infiintat.
Multe tari aveau nevoie de bani pentru a`si relansa economiile slabite. Lucru normal, la urma urmei. E ca si cum cineva v`ar imprumuta pentru a va deschide o afacere si a putea deveni prosperi. Si Keynes se gandea ca o institutie care sa colecteze bani de la statele membre pentru a le imprumuta pe cele aflate in nevoi, era necesara. De ce sa avem un mar stricat intr`o lada, cand am putea sa le avem pe toate sanatoase cu un efort minim, se gandea Keynes? Deci FMI isi avea si acest rol; de a imprumuta bani tarilor care erau nevoite se faca cheltuieli bugetare pe care nu si le permiteau, dar care le`ar fi adus pe termen mediu si lung o crestere economica sanatoasa. Motivul? Multe economii erau slabite prin contagiune sau prin ceea ce se cheama “externalitate”. O economie slabita o influenteaza pe cea a statului vecin, transmitandu`i bolile de care sufera. FMI a recunoscut asadar aceste interdependente economice, pe care a incercat sa le gestioneze cat mai suplu.
Din pacate insa, atunci cand FMI a fost infiintat, s`a facut o eroare fundamentala. Administrarea acestei institutii a fost lasata pe mana bancilor centrale si ale ministerelor de finante. Atunci a fost o decizie naturala, fara sa se gandeasca la faptul ca atat bancile centrale cat si ministerele de finante sunt preocupate de pietele financiare si cele monetare. Asa se face ca FMI si`a indreptat interesul prioritar asupra inflatiei. Nu asupra somajului sau asupra cresterii economice. A avut loc o enorma dezbatere in presa economica a vremii, din care teoriile lui Keynes au iesit castigatoare.
Pe scurt, in perioade de criza sau de revesiune, cobori taxele si impozitele, cheltui mai multi bani de la buget, chiar daca asta se traduce printr`un deficit. In timp insa, guvernatorii bancilor centrale si ministrii finantelor au revenit la vechile metode de lucru, aratandu`se preocupati nu de stabilitatea economica mondiala, de somaj, de crestere economica, ci de dobanzile cu care tarile imprumutatoare le acorda celor imprumutate. Rezultatele s`au vazut imediat. FMI a trecut la incurajarea micilor economii de a`si liberaliza conturile de capital, pentru a permite fluxurilor de bani sa intre in tara. Aceste fluxuri financiare, mai ales cele pe termen scurt, au fost sursa crizelor din anii 90.
Se stie, pietele financiare fac profituri si atunci cand fluxurile financiare intra in economia unei tari, si atincui candi es. Pana si in economiile aflate in recesiune, aceste fluxuri de capital pe termen scurt aduc profit. Pentru ca trebuie restructurate companii, trebuie know how etc. La inceputul anilor 2000, FMI a facut un studiu din care a rezultat singura concluzie umana care putea rezulta: ca in economiile emergente, fluxurile de capital pe care chiar ei le incurajasera, au produs nu crestere economica, ci instabilitate economica. Sigur ca pentru statele cu pricina, era cam tarziu.
FMI se comporta de multe ori ca un bancher. Dadea bani unor tari care nu aveau nevoie in mod necesar, iar cand nevoia aparea, ii cereau inapoi. In Indonezia, dupa ce FMI a venit si le`a cerut cresterea dobanzii cheie la niveluri gigantice, chiar si firmele cele mai profitabile au crapat. Rata de falimente era de 75 %. Trei din patru firme dadeau faliment. In Coreea, una din doua a falimentat.. Cu un asemenea numar de falimente, economia evident ca s`a contractat. Economia contractandu`se, evident ca investitorii straini si`au scos banii cat mai degraba, aruncand si mai in rahat economia. Prin efectul de contagiune, economiile bolnave au transmis vecinilor lor simptomele bolii. Asa se face ca intreaga regiune s`a dus la fund, din punct de vedere economic, iar populatia zonei, cand mai aude de FMI, isi face cruce cu limba in cerul gurii.
Pingback: Bugetul iesirii din criza. Chiar daca, cu picioarele inainte | Telepedia
Primul lucru: cu sau fara FMI, statul roman e un mare risipitor de resurse. Atentie, am spus “risipitor”, nu “consumator”, pentru ca lucrurile sa fie clare.
Al doilea lucru, atat guvernul Tariceanu (in special in 2008), cat si guvernul Boc (in 2009) au avut politici puternic pro-ciclice. Cu doua nuante. Prima: guvernul Tariceanu a pastrat constante politicile in 2005-2008 (daca la inceput au fost intr-adevar anti-ciclice, ulterior, pe masura supraincalzirii economiei, au devenit pro-ciclice). A doua: uvernul Boc 2009 a fost de o incompetenta crasa si nu cred ca si-a pus macar problema daca politicile sale sunt pro sau anti-ciclice.
Al treilea lucru: FMI nu impune nimic. Politicienii romani folosesc FMI pe post de omul negru pentru a lua decizii dure, fara a si le asuma (filozofia “noi nu am vrea, dar ne obliga fondul”). Si aproape toate acordurile cu FMI nu au fost duse pana la capat (din 1990 incoace, cred ca doar unul din acorduri a mers pana la sfarsit – posibil sa ma insel, dar nu cred).
Al patrulea lucru: “tratamentul” FMI are efecte secundare (cel mai adesea) pentru ca guvernele (nu doar la noi, ci cam peste tot in lume) reduc cheltuielile prin reduceri de salarii/personal, fara a reduce costurile cu investitiile si cele de functionare la valori REALE – ca doar nu vor taia de la banii clientelei politice, nu?
FMI are multe bube, dar haideti sa nu punem totul in carca lui.
PS: Ideea acceptarii un deficit mai mare ar insemna amanarea restructurarii sectorului de stat. Criza e o scuza buna. Iar cand economia se va intrema cat de cat, va veni urmatoarea scuza: “de ce sa dam afara personalul de la stat daca lucrurile merg mai bine?”
Dddomnu’ ddomnu’ … mai usor cu deficitele la vale…
Mai usor cu investitiile publice cu efect.. inflationist…
Mai usor cu monopolul statului asupra monezii…
Mai usor cu furtul prin inflatie din buzunarul omului de rand…
Mai usor cu ideile keynesianiste care ne-au chinuit in ultimul secol: Un secol de istorie economica: 1913-2013
Mai multa atentie in schimb la scoala austriaca si la ceea ce explica Mises la prima criza sau Peter Schiff INAINTE de cea de acum. Daca e greu cu engleza, ai un exemplu excelent in Bogdan Glavan, nu-l tine degeaba in blogroll daca nu citesti ce zice.
Pingback: Bugetul iesirii din criza. Chiar daca, cu picioarele inainte
Bun, ideea de baza e simpla: in recesiune te bagi in datorii (atat cat poti) ca sa iti creezi premizele revenirii prin investitii publice majore.
Tu ai avea incredere in capacitatea guvernului actual de a gestiona astfel de investii, de fapt crede cineva ca orice guvern al nostru ar fi fost capabil de asa ceva?
Caron: NUUUUU !!!! :)
Apropos de capacitatea statului de a gestiona eficient proiecte de investitii cel mai la indemana si recent exemplu e cu statia de epurare glina…. care risca sa fie inchisa la deschidere ca toti arunca pisica uscarii namolului rezultat pe faza a 2-a investitionala, neinceputa inca evident…. f tare, investitii marca ‘invested /wasted in Rromania’… Felicitari primarilor generali care au mosit proiectul si apa nova plin de frantzuzi meseriasi…..
Daca economia e o barca care ia apa si tu incerci sa oc scoti cu un borcan atunci solutia nu e sa te imprmuti cu alte borcane ci sa scoti naibii barca la mal si s-o repari.
sitemul public e in colaps
mi-e teama de un faliment generalizat in a doua parte a anului
trebuie taiate pensiile mari
reformat sistemul de sanatate
cheltuielile de infrastructura supravegheate draconic
reformata justitia
reformat invatmantul
reformat si modernizat sistemul fiscal, de colectare a taxelor, de control
etc
vi se pare mult 16%
pai e chiar putin daca e sa neuitam la ce se intampla in U.E.
e chiar putin
stiati ca, de ex, o firma de contabilitate si expertiza fiscala mai trebuiesa plateasca undeva spre 3% din cifra de afaceri catre CECCAR si CCF ?
asta peste impozitele si taxele normale
si astfel de exemple sunt in majoritatea domeniilor
marcoenomiea da
dar microeconomie nu ?
Rusty, in loc sa-ti fie teama de faliment eu zic sa te bucuri.
E un mod excelent de a aduce barca la mal, in ciuda “vaslasilor” incapatanati de acum… ;)
Nu sunt de acord cu deficitul mai mare din citeva motive:
1. daca ar fi mai multi bani alocati in buget, s-ar duce mare parte din surplus in salarii si pensii
2. deficitul (in ipoteza ca nu sintem atat de dobitoci sa tiparim moneda in exces) trebuie imprumutat de undeva, iar daca nu de la FMI cu 3-5% varianta ramane imprumutul la banci cu 10% dobanda. Si cum coeficientul de tara scade sigur fara FMI si cu deficit mare, din exterior va deveni foarte scump, iar imprumutarea din interior va determina bancile sa nu mai imprumute populatia si firmele, ca doar e mai riscant decit sa imprumuti statul (asta s-a intimplat anul trecut).
3. Marile investitii gestionate de stat vor fi bani aruncati pe fereastra in mare parte, ca asha e statul roman.
4. Oricit ne-am screme noi sa iesim singuri din criza, nu vom iesi decit in momentul cind va iesi Europa de vest si vom avea unde exporta. In rest, putem avea mai putini someri, dar atita tot.
adevarat Flavian
dar cu ce pret social ?
urias
degeaba arunci pisica la fmi. Daca nu vrei sa scada cheltuielile, vrei sa creasca impozitele? Ca fmi ne-a dat tinta de deficit. Si este oricum mare deficitul si nefinantabil. Fmi a invatat din greselile crizei asiatice. Uite ca ne da bani pt deficit si lasa bnr sa intervina pe curs. Dar e un rol al fmi sa fie blamat de populatie, ca sa nu iasa in strada sa dea jos guvernul. Iar impozitul de 3% era aberant, ce noi suntem paradis fiscal? Am profitat personal ani de zile de el, era cazul sa-l scoata. Si ar trebui sa bage si impozit pe agricultura si sa creasca de 10 ori impozitele pe proprietata.
Chiar ma intereseaza problema pusa de Dvs. Nu pot sa ma abtin a constata ca noi platim taxe unui stat ca este indiferent la problemele noastre. Dam bani de-a surda fara sa se intoarca nimic la noi. Ca s-o chema TVA si multe alte taxe pe care mi le amintesc samsarii cand am uitat. Consideram o victorie ca reusim sa ne platim corvoada. Nu asa vom da inainte. De fapt incropirea acestei lumi este gresita. Ce revolutii sa mai facem cand ele (revolutiile) sunt planificate pe sangele nostru!
Pingback: Bugetul iesirii din criza. Chiar daca, cu picioarele inainte | Anunturi Online Gratis Anunturi Particulari Apartamente Garsoniere Inchirieri Vanzari
Pingback: Bugetul iesirii din criza. Chiar daca, cu picioarele inainte – 5724th Edition « RP stiri
adevarat Flavian
dar cu ce pret social ?
urias
Asta e ca si cum te uiti la barca ce se scufunda sub tine si zici ca e prea scump sa o repari… ;-)
Desi “barca” noastra a trecut deja punctul critic si reparatiile sunt inutile. Economia mondiala e acum ca un Titanic ce a tot vazut icebergul in ultimul secol si l-a lovit puternic in ultimul deceniu. Cei care au inteles ce va urma isi pregatesc o pluta cu care sa ajunga pana la insula din zare. Altii vor sa-si cumpere un loc in barcile de salvare cat timp banii mai au valoare. In timp ce majoritatea repeta ca vasul nu se poate scufunda… :-)